re

pas cu pas, regasesc cuvinte.
e ca o plimbare printre urme rostite din nou,
ca o toamna care ploua in reluare,
ca o masura repetata pe masa cu dans,
ca o furtuna vie printre atatea dorinte reinnoite,
ca un inger cu aripi care revine mereu,
ca o inima care pulseaza in aceleasi reintoarceri .

aceleasi maini fine care vorbesc,
aceleasi maini fine care tac,
aceleasi maini fine care nu vin.

dintre toate cantecele
l-am ales pe cel care, in 16 minute si ceva,
spune un singur lucru, fara oprire:
...

toamna, pe cand se numara cantecele si descantecele

am invatat

de la mana albastra care-mi canta senzual printre stele

dorul si pagina alba.

am rasfoit

mersul stingher al liniei pure care se apropia indepartandu-se,

tacand si cantand.

am ascultat

contradictiile care se aprobau muteste strigand

te iubesc, te urasc.

nimic din ce a fost nu mai este,

doar repetitia vine si pleaca

precum un discurs pe o placa stricata de patefon.

a inceput toamna

si cerul imi descanta de tine.