sedinta foto 1

am o litera Z intinsa pe paine
si-un caine cersind cu ochi plangaciosi.
am un pom inflorit, o iarba si-un maine,
si poze facute printre ingeri pufosi.

mama e ninsa, tata vorbeste,
iar eu m-am facut ca-i pozez linistiti.
Astazi incet catre ieri se topeste
transformand clipe stinse in ani adormiti.

a fost zi sapata-n imagini si vorbe,
ne-am ascuns printre fire inalte si verzi,
adunand amintiri indesate in tolbe
dintre pomii albiti presarati ca dovezi.

senzualitate

cand topesti ciocolata intre doua degete si o lingi.
cand te intinzi rosie flacara pe iarba prea verde.
cand simti rozul sidefat al perlelor pe varful limbii.
cand sorbi lacrima de pe obraz zambind si-apoi pleci.
cand tremuri cu sufletul ascultand povesti pe-nserat.
cand te rasucesti dansand pana te afunzi in nisip.
cand iti picura cel mai albastru bolero in inima.
cand bati ritmul ploii pe geam asteptand.
cand te uiti afara si e totul atat de inalt.
cand zdrobesti boabele de caviar cu ochii inchisi.
cand iti innebunesti simturile in sampanie gheata.
cand e prea rece asternutul si prea fierbinte pielea.
cand apa te invaluie goala si singura.
cand luminile stau sa-ti astearna calea.
cand rochia e alba si uda si lipita de tine.
cand picioarele goale simt pamantul si luna.
cand iti simti degetele cuprinse cu siguranta.
cand te topesti sub saruturi si ganduri cu dragoste.
cand nu mai ai timp desi ai tot timpul din lume.
cand incet e repede si repede e prea lent.
cand visezi ape limpezi sub care respiri.
cand zbori si nu-ti mai e frica de prea sus.

la birou

am un ren cu urechi portocalii,
un ursulet cu fular in carouri la gat
si un dinozaur cu freza punk peste un smiley face.
o pisica neagra cu mustati lungi
e desenata pe suportul de pahar,
la dreapta sade o fata roz cu cristale swarovski
langa un etui select cu alura de star.
cu un etaj mai jos e un puzzle cu catei,
iar pe partea cealalta stau dulciurile de la jacquot -
maitre chocolatier confiseur.
intre toate m-am asezat eu,
citind nazal si pretios frazele tale
asezate si ele tot aici, in fata mea, langa sufletul meu.
pe-un cd, o fata neagra alearga dupa umbre
si-o alta urca in pantofi rosii si rochie verde
pana la marginea scarilor rupte.
am mii de foi scrise intr-o debandada nebuna,
creioane si vise imprastiate,
o buburuza pe-un canon si-o foarfeca ratacita,
cateva flori sparte dintr-un martisor cu dragoste
si trei ghivece cu frunze pierdute pe ramuri.

peste toate presar zilnic cateva fire de praf,
niste asteptari si vreo doua-trei sperante,
apoi iti zambesc si adorm printre stele.

trei dorinte

1
sa bei cafea cu mine.
dulce amara,
neagra si mare,
matinala si lenta,
de trei ori turnata,
pe-o terasa cu soare,
citita,
cantata,
vorbita,
gandita,
soptita,
dorita.

2
sa fii cu mine.
aici, acum,
maine si ieri.
de-nceput si sfarsit,
de oricum si oricand,
de culoare si gand,
de apa si aer,
de pustiu si padure,
de-ncalcit,
descifrat,
incantat
si aflat
si de tot.

3
sa ma tii de mana.
printre picaturi de pian,
cand e frig si cald,
daca e prea sus
ori prea jos,
daca e lumina
sau intuneric,
cand e albastru
si rosu,
cand e incet,
repede,
ametitor,
infiorator,
rasunator,
uimitor.

a ofta

am oftat.
de dimineata printre hohote de plans,
la amiaz printre copiii care-si fura tineretea,
dupa-masa printre flori stinse,
seara cu motanul in brate.

e ziua in care orele trec, din 60 in 60,
ceva mai repede decat ieri
si mai incet decat maine.
vibram la fix,
ne gandim deodata la un minut dupa,
ne atingem printre secundele dintre.

ne-am inteles sa ne impartasim,
undeva in eter, zambetele.
eu oftez, tu oftezi, noi oftam.
amandoi privim, de la mine la tine,
surasul schimbat pe aripi de timp
si oftam iar.

mai stii?
de ieri pana maine il avem pe azi.
de ce l-am oftat?

ploua

ploua cu litere
cu V si cu I-uri
cu N si cu U-uri
ploua apasat, cu nadejde,
alternand variantele.
cea buna, cea rea,
invers si de la capat,
vii, nu vii, vii, nu vii.
mi-e liniste in ploaia asta.
ma ud pe maini si pe suflet.
ma spal.
nu-mi spune-o furtuna.
nu-mi da nici uragane.
lasa-ma sa curg in stropi,
sa alunec,
sa ma asez in adancurile tale verzi,
sa fiu pur si simplu o apa
care iti cade in brate de tot.

alegerea sortii

ma cunosti, nu ma cunosti,
ma cunosti, nu ma cunosti,
ma cunosti, nu ma cunosti...

ma numeri, ma smulgi,
ma-ncerci, ma arunci,
ma urasti, ma iubesti,
ma alinti, ma rapesti,
ma strigi, ma soptesti,
ma-ncanti,  ma golesti,
ma scuturi, m-opresti,
ma dezmierzi, ma doresti,
ma tai, ma lovesti,
ma strivesti, ma ranesti,
ma usuci, ma stropesti,
ma dezbraci, ma descalti,
ma invii, ma inalti
si ma-ntrebi:

ce sunt, ce nu sunt.
ai un timp mai marunt
sa ma vezi, intelegi,
sa m-atingi, sa alegi
si sa-mi spui.

sa stii

sa stii ca nu scriu doar despre tine.
ti-am spus intr-o dimineata
si inca intr-o seara.

mai am un motan
si o camera de zi,
o cana rosie
si-un calculator,
o pereche de ochelari,
o cafea matinala,
un post de radio
si o veioza verde.

intre timp am mai adunat
niste iluzii,
cateva zambete,
o lucrare de scris,
un hohot sanatos,
inca un blog,
un curs viitor,
un copac inflorit,
douazeci de sperante,
vreo cinci carti incepute,
nicio prietena noua,
o reteta reusita,
o lipsa in buzunar,
putina demnitate,
cateva idei ratacite,
o mana de ajutor data,
niste curaj,
o convorbire nocturna,
inc-o tacere,
si mereu prea putina dragoste.

sa stii ca te astept
pe planeta mea rosie
cu statii albastre de timp
in care nu scriu doar despre tine.
sa stii.

de calatorie

pe cand pleci in calatorie sa-ti pui gandurile in ordine.
sa te opresti la mine si la concertul de chitara,
sa asculti cum vorbesc corzile si apele,
sa intelegi toate limbile pamantului,
sa respiri.

sa mergi mai departe, la urmatoarea oprire.
acolo sa-ti pui ordine in cuvinte.
sa vorbesti cu putini sau cu multi,
sa asculti cum curge sangele prin vene
si sa taci.

pe aici, lumea se aduna intre ziduri si strazi.
tu sa treci ascultand pasii ei si mirarea.
iar pe cand o sa te intrebi ce e pasiunea,
sa ma opresti si pe mine
sa-ti spun.

pe drumul ales nu-s raspunsuri,
sunt doar momente dintr-o calatorie.
la subsol doar se danseaza tangoul.
tie insa nu-ti spune nimeni
nici de ce ai venit, nici de ce pleci,
nici macar daca vrei sa dansezi in tacere.

mergi mai departe, din calatorie in calatorie,
pana cand ai sa obosesti
si-ai sa taci definitiv.

planeta mea

pe planeta mea nu sunt lucruri urate.
nu se taie copaci,
nu se frang suflete,
nu sunt pesti morti,
nici ghivece zdrobite.

aici vin doar bubureze rosii
si flamingo roz,
sunt caini aurii
si fetite mici cu lalele uriase.

printre copacii albastri,
eu cresc copiii albi ai lumii,
ma dau in leagane pufoase
si citesc randuri de curcubeu.
stau drept si privesc intr-o parte.
coc savarine
si mananc cataifuri.
ma plimb pe carari de lumina
si, din cand in cand, adun stele.

poveste

vrei sa-ti spun o poveste?

intr-o zi m-am trezit alba pe-o stanca.
departe erau toate apele,
langa mine era spuma si cantul orchestrei.
se facea ca deasupra se zbate cristalul
in lumini de lumanari, rece si cald.
ascultam valurile si dansam.

peste alb simteam urme de maini.
ma trageau inspre tine.
hai vino! stanca era muscata,
ploaia imi udase si gandurile,
dansul ma ametea.

atunci mi-ai scris primul val.
erotic alunecat, revenind si urcand,
patruns, serpuit, inrobind.

era noapte si valul spala stanca,
iar eu cladeam castele de nisip
in poveste.

trezire

m-am trezit pe la 4 napadita de rosu si ganduri,
statea tot intunericul deasupra mea colcaind.
m-am spalat de el si de vise si-apoi m-am gandit
cum cade ziua, cum se rastoarna lumina,
cum se aduna cuvintele, cum as desena sperantele,
cum as strivi niste uitari, cum as ingradi niste amintiri,
cum as mai fi, cum as rasari.

pe undeva m-as apuca de-o zidire,
dar e atata noapte si e doar 4 si un pic.

nu-mi ridic mainile, nici trupul incet.
stau si adulmec niste idei care vin prea adormit.
nu-i nimic imprejur, doar dorinta de somn.
mai stau. pana astazi mai sunt niste minute.
visez. cu ochii deschisi despre
cum vin furtunile, cum pleaca vanturile,
cum sta sa fie vara, cum ploua cu nisip,
cum se bat cioclii, cum se zbate pamantul,
cum se fura anii, cum se fura ziua de maine.

la mine in turn noaptea-i rascolire.
ma-nvart inca. e dimineata si atat.

nu-ti spun

nu-ti spun cine sunt,
nici ce pregatesc.
nu-ti spun ca e dimineata,
nici seara.
nu-ti spun ca e luni,
desi e sambata.
sau poate ca e o zi la intamplare.

de fapt nu-ti spun nimic
pentru ca nu vreau sa vorbesc.

cautari

sar dintr-o pagina in alta. fac slalom printre altii. caut. mi se spune transportator. cu iz masculin de muschi fierti, sau poate doar incinsi, pe cand car baterii de masini oprite in statii de timp. nu-s nici naiva. poate nici femeie. sunt doar o straina negasita. 

intr-o zi am scris despre niste cirese furate dintr-un cires al meu, copilaresti asa ca mine. rosii precum cuvintele. (am obsesia culorilor si a cuvintelor.) cineva mi-a spus ca-s dulci, si ciresele si scrierile. apoi am uitat de ele pentru ca timpul n-a fost nici grozav, nici destul. intre timp am scris altele, alte cuvinte, alte fructe. de astea nu mi-a mai spus nimeni nimic. le-am insirat ca fiind despre viata. de fapt erau despre mine si despre toate cautarile mele. 

acum scriu iar. nu stiu despre ce. mai caut.

intrebare

stau sub semnul intrebarii.
nimic nu incepe. nimic nu se termina.
pe fiecare fila scriu mereu acelasi lucru: intrebare.
daca as fi? daca as mai fi? daca as fi fost?
niciodata daca sunt.
stau intre cuvinte si fugi, cautand un raspuns.
niciodata nu vine.

din raiul meu mi-am tesut o evadare
intr-o lume inexistenta.
zilnic imi cant singura cuvinte.
zilnic imi scriu singura sunete.
zilnic ma amagesc in mijlocul unui turn,
legata in lanturi pe-un altar invizibil,
unsa cu miere si poftita pe la colturi ascunse.

cine sa fiu?
doar o fata alba, lunga, subtire,
cazuta de pe alta planeta
in mijlocul unor ziduri.
sub un munte
scufundata-ntr-o apa
curgand pe sub zile
cautand tarmuri
inecand lacrimi
inotand
si razand
asa cum sunt
singura.