luni, 7 octombrie 2013

in regim nonstop

zice ca azi e o zi din saptamana
una in plus
sau la fel
sau oricum dar nu altfel
decat cea in care nu am vorbit
le numar pe toate 
ca si cand ar fi una pe repetare
aceeasi alta niciuna
trec toate stand pe loc
nu inaintam pentru ca nu avem unde
nu ne intoarcem pentru ca nu avem la ce
nu intelegi ceea ce eu am inteles de la inceput
ca exista un timp mort in care ne-am intalnit
si unul viu in care nu ne vom vedea
avem un fel de a fi in regim nonstop
de intamplari neintamplate

am mostenit un moment de tacere

ma intorc cotrobaind prin trecut
ca-ntr-o lada de zestre plina cu sentimente.
te-am mostenit pe undeva pe sub piele
si mai adanc,
cam pe-acolo pe unde te-am privit prima oara.
cine esti?
apoi,
intr-un oras sapat in care nu am putut intra,
mi-ai alunecat printre degete.
priveam sufocata cum pleci
si-mi era frica sa raman fara tine.
mai incolo,
intr-un oras plin de porumbei,
stateai pe o banca
servind ceai si povesti.
eu numaram culorile atarnate in copaci
si ochii protectori
si prapastia din fata.
aveam negatii in vene
si atractii in inima.
sangele-mi clocotea
pofte primare,
iar eu imi marturiseam abandonul.
am mostenit un moment de tacere.

in opinia mea :)

am trecut pe sub un teanc de pareri
proaspete, ironice, autorizate, labartate,
disecate, reformulate, sprintene, infofolite,
mai tinere,
mai batrane,
mai experimentate, 
stridente, capsate, enervante,
politice, erotice, sifilitice...
un teanc de pareri adunate
si imprastiate peste capetele tuturor.
eu n-as mai scrie.

gramatica egoista

astazi imi recapat zambetul si siguranta
nici nu esti nici nu vei fi
dar eu sunt si voi fi
ca si cand toate sunt asa cum trebuie sa fie
invat din nou si din nou
sa conjug verbe existentiale
spunandu-mi eu intotdeauna
si totul este ca si inainte
ca si maine si ieri
ca si cand adverbul
s-ar lipi pe destin
intr-o gramatica a continuitatii
aparent egoista

duminică, 6 octombrie 2013

cerc vicios

ma opresc inainte de a incepe
urmarind trasee inexistente
caut fiecare retragere
si fiecare absenta
vad disparitii
si pierderi
rataciri
si lipsuri
prin fiecare drum inchis
imi afund privirile
sfidand ultimele secunde
ale apusului
dinainte de rasarit
un rasarit care nu mai vine
dintr-o noapte care nu se mai termina
intr-un inceput care s-a stins
inainte de a se naste

sâmbătă, 5 octombrie 2013

era intr-o biserica fara acoperis

tu prea alb
eu atenta
tu asteptai sa ne-adunam
eu speram sa vorbesti
tu spuneai despre lupte
eu auzeam intrebari
tu conduceai
eu te urmam
tu paseai pe pavaje
eu nu te ajungeam dintre ziduri
tu explicai fantani si lacate
eu te urmaream ratacita
tu povesteai despre case pierdute
eu cautam ferestre cu flori
tie iti era foame
mie sete
tu stateai
eu te chemam
tu inchinai pahare
eu asteptam raspunsuri
tu ramaneai
eu plecam

la intoarcere
intr-o biserica fara acoperis
nu ne-am regasit

un ceas fara timp si fara directie

functionez intr-un timp deplasat din sistem.
sar peste ore, alerg catre altele,
ma mobilizez agale printre jumatati de secunda,
nu dorm, nici adorm, doar iau pauze.

a fost un timp in care m-am trezit sa te vad
in fiecare dimineata cu soare,
sperand sa-mi intinzi verbul vino
conjugat la doua maini,
dar ma trezeam pe drumuri pline de praf,
printre lume straina,
fara chemarea ta, fara venirea mea.

sa va naste un timp cand iar voi functiona
normal, ca un om singur,
pentru ca nu-mi dai replici,
nu ma opresti,
nu ma cunosti,
doar ma masori
intre doua treceri,
de la o plecare la alta
spunand: ai rabdare.

timpul meu are insa un ceas interior
de rau terminat in cascada
care cade, tot cade,
facand praf apa din mine,
inecand orice urma de bataie de fix, jumatate
sau nicicand,
iar rabdarea duce catre nicaieri,
fara directie.



vineri, 4 octombrie 2013

matematica

cum ar fi sa te impart
azi un sfert
maine o jumatate
poimaine imi mai rezerv un sfert
apoi te recalculez
te refac si reimpart
crezi ca m-as satura?
de fapt mi-ai trebui intreg
dar aluneci mereu
si prind doar franturi din ceea ce esti
si-atunci socotesc
ochii calzi care ma cauta
mana care ma ajuta sa urc
privirea care ma cere
atingerea care ma opreste
mea culpa, mi-ai spus,
m-as fi dus pana dincolo de padurea intinsa
doar pentru tine, sa nu arunci
si-as mai fi stat sa inventez politici de debara
si discutii de dupa-amiaza
stii cate batalii s-au dus
si cati au venit sa mai moara?
stii cati s-au rotit
si cati au atins absolutul?
stii cate dimineti s-au nascut in balon
si cate sampanii s-au baut fara mine?
stii cat de intreg esti
si cat de mult as vrea sa ma simti?
te adun matematic
te impart
te ridic din cuvinte
sunt atatea inmultiri
pe care le-as calcula pornind de la doi.
intre timp ma intreb a n-a oara
existi?
sau esti doar o simpla multime de vise.

nestiinta

nu stiu sa impletesc sensuri
sa incrucisez tiruri
sa aprofundez fapte
sa descriu aparente
nu stiu nici macar sa declansez 
cascade de ras
nu stiu sa culeg frunze lesinate din parc
nici sa arat frici funeste
nu stiu cum se sta picior peste picior in literatura
nici sa dezleg ironii
ori sa baletez pe canale si mari 
nu stiu sa abuzez
sa deconstuiesc
sa reconstruiesc
nici sa albesc innegresc daruiesc primesc
sunt atatea lucruri care trec pe langa mine
si nu le stiu deloc
as putea sa invat
dar nici asta nu stiu cum se face

constatari

ce mai faci?
incerc sa iubesc si nu-mi iese
inghesui hohotele altora in dimineti trunchiate
ma lenevesc printre cafele cu scortisoara
si zahar brun bio
citesc pareri si carti usurele
ma alint cum ca as fi talentata
la mangaiat pisoi
masor popularitati
injur frigul
ma gandesc cum ar fi sa plec pe insula vietii
socotesc ca a fost prea putina vara
prea multe minute pierdute
prea putina initiativa
prea multe asteptari
nu stiu de ce nu-mi ajunge vremea, nici vremurile
scotocesc dex-ul si diacritica
ma intreb despre directie si durata
ma lovesc de litera d
minuscula
vreau sa ma imbat si nu-mi iese
constat ca traiesc.

joi, 3 octombrie 2013

dintr-o atingere neatinsa

aramiu incins pe sub palmele mele
tentatii abtineri 
insir pofte din amintiri 
si pasi prin biserici primitive
explicatii neauzite
ganduri care dor de dorinta
rugaminti si rugaciuni
neauzite si nerostite
la mijlocul noptii sunt usi care nu se deschid
si nimeni nu vine
si nimeni nu stie 
cate camere viseaza
cate dorm
cate asteapta
cate spera.