e
atat de mult si tarziu miezul de noapte
si
singura taina e cea rostita rar
ca
o spargere
incearca-ma
langa
tine zac si inceputurile si permanentele
zimti
adunati pe tampla si-n poala
imprimeu
zbuciumat ca o litera scufundata
si
mereu revenirile care se zbat
sa
nu pleci
sa
nu stai
sa
nu ma lasi fara tine
sa
nu bazai tarziu peste zi
mi-ai
rostit numele, ziua necunoscuta si zarea
incearca-ma
sunt
ca un zambet linistit langa zbuciumul tau
zig-zag
intre zile si litere
stii
ca m-ai indoit dreapta ca ultima litera
din
alfabetul tau care incepe si se termina
cu
mine
zi-mi
o incercare
pe
care sa n-o stiu
sa
n-o invat
sa
n-o simt
sa
nu o rezolv
zilnic
a ta
fara localizare in timp si in spatiu
doar simplu
mereu
spre zenit si-napoi.
