al cincilea anotimp

dorm frunze inghetate

precum inimile consumatoare de clinchete si fosnituri

numar in jur doar inimi reci,

inrobite, strivite, daramate, vii-moarte.

toate inimile astea tes

covoare intregi pe sub care pamantul nu mai exista.

cineva spunea ca vine primavara.

unde?

la noi vin doar tesatorii de inimi-frunze inghetate

taind 

ultimii tei, ultimii brazi, ultimii stejari, ultimii munti

si, neaparat, ultima suflare.

e primavara?

cand?

la noi e timpul pustiului,

al degetelor avare

si al sufletelor fara Dumnezeu.

e al cincilea anotimp,

cel al pierderii de minte, inima si tara.

foto: Violeta Radu

sa ne fie gandurile lipicios de dulci!

vezi, ninge cu nori pufosi.

de obicei ninge cu fulgi,

dar astazi s-a hotarat ca e zi speciala pe cer,

iar pufii de nori au luat locul stelelor de zapada.

stii, e mai copilareste asa.

stelele sunt reci,

dar norii pot fi ca vata de zahar,

mai gustosi.

si cum ar fi sa avem toate casele pline de nori?

in loc de zapada, evident.

am fi toti niste plutitori,

iar visele noastre ar fi sus direct.

nu-i asa ca e palpitant?

sa avem capul in nori,

sa avem sufletele pufoase,

iar gandurile sa ne fie lipicios de dulci.

tu poti sa vii pe norul meu

si-mpreuna sa ne jucam de-a bulgaritul,

tot cu nori, fireste.

ba chiar am putea sa facem si un om din nori.

iti dai seama ce ochi albastri ar avea?

fix nuanta cerului.

da, categoric,

astazi ninge cu nori. priveste cerul!

foto: Violeta Radu

un suflet in mijlocul iernii

daca ai locui intr-o inima

si ai vedea pe geamul ei flori de gheata,

ti-ar fi frig sau cald?

daca ai sulfa dinauntru aburi

sa ii incalzesti sangele

si-ai vedea cum totul se transforma in ace inghetate, 

cat timp ai continua sa mai locuiesti acolo?

ai pleca?

de ce?

cand?

 

cat de rece ii e unui suflet

prins in mijlocul lipsei de dragoste?

cum ai putea sa il vindeci?

sa il incalzesti?

cum ai putea sa-i opresti tremurul?

cum ar fi sa il tii in palme,

sa il umpli de viata?

cata rabdare ai avea?

ai reusi?

cand?

spune-mi o metoda de vindecare

a sufletelor de gheata.

eu am incercat,

si dinauntru si din afara,

si nu am reusit.

lui ii e iarna mereu.


foto: Violeta Radu

cum perlele curg catre buze

si ploua.

pereti intregi de apa cad peste noi

spaland mainile si vorbele.

e seara in casa si-n ganduri,

iar lumina apune ca o lacrima pe obraz.

uite cum cad stropii si norii

stingand incet durerile.

spala-te de cuvintele reci si vino

sa adormim ziua impreuna.

am sa iti spun povesti cu cesti,

sa fosneasca patul cu zambete

si-ti voi citi copilareste imagini frumoase,

pana cand noaptea ne va strange in brate fierbinti.

mai stii cum perlele curg catre buze?

iubeste-ma.

foto: Violeta Radu

arta de a iubi

te iubesc

de toate pietrele

si de toate frunzele

de ramurile frante

si de radacinile acoperite

de verde ingalbenit

si de albastru incaruntit.

te iubesc

de toate plecarile

si de toate intoarcerile

de dimineti uitate

si de zile asteptate

de toate culorile

si de toate incercarile.

te iubesc

de nevenit si neiubit

de nespus si nepatruns

de nevrut si neinceput.

te iubesc

de ora din afara timpului

si de toate numerele nenumarate.  

foto: Violeta Radu

intr-o zi, un drum ne-a intalnit

imi desenez umbra pe drumul tau

cand frunzele cad pe mine a toamna.

sunt doar pe jumatate lumina,

atat cat sa pot inainta, sa nu ma ajunga frigul.

ma impart intre ce a fost si ce va fi,

traind,

si ma scald timid in treceri de clipe.

e atat de tarziu langa mine

si mi-e atat de devreme in suflet.

mai stai!

in firele tale de barba

mi-am desenat un castel fara ierni.

mai canta-mi!

pe degetele tale lungi

am asezat inele de copaci tineri.

mai vino!

gandul tau poarta

urme de cai naravasi

si timpul se joaca de-a viata.

cand?

foto: Violeta Radu

claustrofobie sau chirurgie sentimentala?

stii, am o inima la tine.

nu ma uita!

 

da, stiu.

am inchis-o si am plecat.

intre noi e o sticla si o perdea de uitare,

iar eu imi pipai pieptul insangerat si gol.

degeaba imi striga sufletul

ferecat in spatiile tale virtuale

sa ma intorc,

un lacat de aur ii opreste cuvintele.

stii, literele mele insangerate

nu mai cresc declaratii.

da, stiu.

le-am taiat venele.

foto: Violeta Radu

armonia contrastelor

pe partea stanga stau gandurile secate

si viforul.

acolo am ingropat disperarile

si intunericul.

pe partea dreapta am asezat lumina

si viata pulsand.

acolo incep verile inaripate

si revarsarile libere.

stanga mea e dreapta ta,

un joc in care se rasucesc imaginile si destinul,

armonizand contrastele.

sangele curge

intre bine si rau

rupand si unind

complementaritatile,

apele si inaltul,

puterile si slabiciunile,

cedarile si incapatanarile,

timpul si planetele albe.

foto: Violeta Radu

cant descant de vant

brun roscata aurie

zi sa-ti cant descant de vie

ce ai fost. sa-mi spui tu mie,

din adanc, de va sa fie

timp de-ntors si rasucit,

de-ndoit, batatorit,

de-nceput si de sfarsit?

nu te da pe zbor de vant,

nici pe aripi de pamant!

fa-te fir de armonie

din padurea stacojie,

sa renasti culoare vie

in descant de nebunie!

agata-te-ai de un dor

sa-ti descante de fior,

s-afli apa tremurata,

calea noptii-nvolburata,

sa revii-mprimavarata,

in verde invesmantata!


foto: Violeta Radu

noi in noiembrie

pe margini de hau si noroi,

drumuri sparte aduc iarna-n poveste.

paralel inclestate,

uscate de frig si de ceata,

stau asteptand doua vieti impreuna.

frunzele moarte invelesc radacinile si-adormirea,

e tarziu si orele cad legandu-le gerul de trup.

nu sunt nici pasari prin preajma,

nici caini rataciti,

nici macar oameni nu vin.

in fiecare an, acelasi sfarsit ii ajunge

inghetandu-le impletirea.

in nemiscarea din jur scoarta ei ii ofteaza.

n-am aripi de inger,

sunt doar eu cu crengile ridicate spre cer,

langa tine,

incercand sa-ti sustin inaltarea si suflul.

nu plange!

suntem noi in noiembrie pana cand timpul va trece.

mai avem de-nflorit.

foto: Violeta Radu