vineri, 22 iunie 2012

As Guitarras

sa-mi dai cu vara pe la tample,
sa ma cuprinzi cu maini de seara,
sa-mi spui povesti de-odinioara
si-un cantec care sa se-ntample.

sa ma alinti cu ploi de stele,
sa-mi dai prin par cu libelule,
sa-mi bata timpul in pendule
ore de noapte prin castele.

pe cand sunt poftele rascoapte,
sa-mi impletesti pe trup acorduri,
cu degete sa-mi tesi fioruri,
sa-ti fiu chitara stinsa-n soapte.

din dar sa vin la tine-n cale
si, clocotind cantec final,
sa fiu ca sangele regal
otrava albastra in pocale. 

dintr-o stare


incredibil, inimaginabil, incomensurabil si totusi indubitabil: ma doare capul!

sunt precum un tyrannosaurus rex roz cu picioare bleu care surade galben motat si degaba. cutreier prea multe si prea marunte si obosesc gandind. de aici si pana la durere e cale de un zambet fortat, amestecat, patat si, evident, mult prea sofisticat. m-as tari pana spre o margine de planeta sa ma prabusesc intr-o alta epoca.

buna dimineata catre seara! nu-mi sunt toate furnicile acasa si nici alte vietati nu salasluiesc pe langa mine. sunt asa... uitata de senzatii, batatorita.

sâmbătă, 9 iunie 2012

despre noi, razand

lucrez cu materialul clientului.
fac bucle, carlionti si alte onduleuri.
tricotez batraneste doua pe fata, doua pe dos,
acelasi fir rasucit redundant.
parca as fi eu,
cea in fata careia
faci aposiopeze,
razand.
invata-ma sa fiu proteiforma
si nu mai imi pune atatea intrebari.
spune-mi doar ca
sunt eu,
cea pe care o adormi simplu,
cu doua brate inconjurate
piele pe piele,
soptind:
astazi am sa te invat despre
filosofie si flori.
dormi?

vineri, 8 iunie 2012

treceri roz de femei albe (II)


calc fin, ca un inocent pe palmele mamei,
dar urmele mele cad in nisip,
una dupa alta, sapate.
mi le imprim in memorie
ca strigatele.
le rechem.
uneori le alung.
de cele mai multe ori
vreau sa le tin strans,
sa nu piara.

stiai ca mi-adun amintirile
in turnul meu,
pe podeaua nisipoasa,
intre peretii rotunzi,
insirate?
azi eu,
maine eu,
tot timpul eu,
alta eu
multiplicata eu,
pasind amintiri.

sunt ca intr-un film
cu treceri roz de femei albe
care sterg urmele scurte ale fericirii
balansand stanga-dreapta
intr-un cerc nesfarsit
de uitari. 

joi, 7 iunie 2012

masura fericirii e un poem scris in vant (I)


merg dinspre val catre tine, cu spatele,
lasand urme inmuiate, sterse.
masura fericirii e ca un poem scris in vant.

stiu ziua in care mi-ai vorbit prima data
intrebandu-ma de ce stau atat de sus
daca mi-e frica de inalt?
apoi mi-ai trimis o stanca muscata
si un vers unduit ce se strecura intre coapse.
ti-am raspuns ca iti astept
abisurile si zborurile,
ca stau alba pe stanca din mare,
ca-ti primesc valul
cu toate cuvintele lui serpuite.

ieri am vazut un sir de femei albe,
cu talpile roz,
pasind pe urmele lor maturate,
masurand timpul.
nu eram printre ele.
eu doar stau si astept
sa imi cante amintirile
si valul care le-a spulberat.


lectia de dans


inspir, expir.
undeva, prinsa intre nicaieri si niciunde,
danseaza o felie de abur
cu numele tau.

era intr-o dimineata
sau intr-o seara
sau intr-un moment oarecare,
cand ai suflat catre mine
invitandu-ma alaturi de tine
sa respir.

cred insa ca nu am inteles
de ce se schimba culorile
si orasul
si toata respiratia care te cuprinde.
nu am inteles
nici ritmul
in care iti bate inima,
nici cum privesti tu
dansul aerului,
nici ce vrei de la mine.
eu am stiut sa respir doar simplu,
aici.
iar dansul a trecut pe langa mine.

miercuri, 6 iunie 2012

povestea usoara a unei cesti de cafea

un ghepard patat cu inimi albastre,
ce-si urcase iubirea pana la astre,
copilaros ii intinde maimutei o floare
spunandu-i duios ca-i rupta din soare.

deoparte, maimuta zambindu-i de sus
arunca banane si-i spune ca-i dus,
ca ea e timida si iubeste-n secret
pe tigrul vecin, care pare cochet.

la polul opus, catre toarta de ceasca,
sade un leu cu pielea cam flasca,
doar ochii-si roteste in cap fericit,
de sub coama vorbind prea-ndragostit.

girafa mea draga, eu tot ma topesc,
in versuri  ma lasa deci sa iti vorbesc.
eu, regele junglei, azi tie-ti declar
ca oficial mireasa te vreau la altar!

girafa roseste, se fastaceste,
din pleoape incantata ea ii clipeste.
leone, pe viata eu fidela-ti voi fi
si-mpreuna vom face o droaie de copii.

povestea siropoasa pe ceasca-i pictata
si-n fiece zori pe-ndelete ascultata,
inlocuind acum cu succes evident
indemnul ex-adoratului recipient.

caci cana mea rosie, senzationala,
s-a crapat in doua, exact pe diagonala.
de-aceea am decis: cafeaua aromata
s-o savurez in plina jungla-namorata.

(celei care imi imprumuta zilnic ceasca, incruntata.
cu multumiri, fireste!)

luni, 4 iunie 2012

salutari cromatice

m-am pornit sa urzesc
ceasuri devreme
si note de subsol,
lichide aburinde
si flori firav inalte,
locuinte in nori
si drumuri apasate,
scrieri de noapte
si fastaceli de zi,
poezii cu buline
si disertatii in dungi.

fac styling pe fraze
incercand sa asortez gandurile mele
cu cele ale paginii alaturate
stiind ca eu sunt mai roz pudrat,
iar ea e atat de verde brotac.

de fapt cred ca ar trebui
sa ne dam buna dimineata cromatic,
sa stam la taclale multicolore
si sa ne bem cafelutele
pe-o terasa plina de cuvinte
scriind amandoua reviste
cu modele de fuste involburate
din spuma de versuri
si topping de rima.

(astazi calatoresc imbracata altfel.)

despre despartiri acvatice

spuneai de trupuri care se scufunda
de ce a fost si ce ramane
de ritmuri si batai de suflet
de cateva sfasieri oarecum reciproce
de liniste, de voci si de plecari

spuneam c-as vrea sa fiu
acolo unde incepe povestea
de la tine si mine
ramasi intre ritmurile de care vorbeai
dar nu mai aud decat pasi plecand
si trupurile care se topesc in rauri

si-am ramas sa spunem la trecut
de plutiri si de ce nu a fost
de ce va ramane mereu
trupul prins intre valuri
si linistile acoperind
marile care am fost



duminică, 3 iunie 2012

de ieri, de azi, de nicicand


de cald, de rece si de dor.
de toamna, pe cand creste cerul.
de-octombrie, de inceput, de ieri.
de-un secol, de-o idee, de un gand.
de 25, de dimineti, de noi,
de ce n-a fost si nici va fi.
de fugi, de raiuri, de cuvinte,
de-amar, de vise, de nicicand,
de TIE, de iluzii, de negatii,
de spulberari, de-albastru
de-auriu. de rosu trist.
de indoieli, de niciodata,
de un pustiu, de fire lungi cat o poveste,
de maine stins, de nume si de mine,
de 13 si de 9, 24, 14,
de azi care nu e. de TOT.
de ce? de cand? deloc. de neputinta.
de maini si de pian. de taci...
de interzis, intimitati, de plans,
durere, fluturi, sfasieri, chemari.
de imposibil, violari, surprize,
de frezii, de picturi, de arce si muzee,
de un cadou. amprenta, ascultat, atins,
plecat, nemaivenit, sfarsit.
de necrezut, de scris, strigat.
de ce a fost, de ce-am uitat.
de o gradina, un copac, de-o pasare,
un leagan, de lumini.
de azi ce nu-i. de cant. de lebada. de mut.
flamingo roz cu dervishi. de atat.
m-am invartit si am cazut.
mai omule, ce ti-am facut?
nimic. n-ai existat. nu stiu.
nici ieri n-a fost. nici azi nu-i cant.
nicicand n-am spus, n-am auzit, doar ti-ai imaginat.
suntem cuvinte separate de un punct.
nici virgule nu sunt. nici inteles. nimic.

sâmbătă, 2 iunie 2012

obsesii

intr-o zi am descoperit patru litere si doua cifre
si-am creat o obsesie.
mi-am rasucit-o pe degete
precum inelele lui saturn
si-am inceput sa brodez
o galaxie, doua galaxii...
mi-am ridicat un univers in cap
si-am redefinit lumea.

obsesiile sunt de un singur fel,
cele care iti intra in vene
si curg pana la nebunie.

despre confuzii si difuzii

azi mi-am propus sa fiu eu
si-n loc sa rostesc ma uit in jur.
de fapt mi-e o frica infinita
cum ca as inceta sa mai fiu
si-atunci descopar alte cuvinte
usor straine, usor pustiite de mine,
usor ale altora.

candva aveam parti anatomice intregi,
ale mele.
pe-atunci scriam despre cultura de vise
stand in genunchi si-ascultand.
acum mi se spune ca as putea uita
si-atunci ma inmoi in disperare,
ma scutur in mii de farame
si vorbesc despre orice.

poate ca ar fi bine sa stau,
doar sa stau pe o margine de albastru
si sa caut.
sa caut...
poate m-as descoperi pe mine din nou.
as afla cum ca totusi sunt eu
si nimeni altcineva nu salasluieste
in interiorul meu vaporos de extraterestra.




dragoste de-o zi

te uita cum curg peste rauri
fiinte-nmuiate in miere
si aripi se-ntind efemere
pe apele prinse in zboruri.

te uita cum zace mirarea
pictata-n culoare pe timpuri,
cum visele nasc paradisuri
si perechile-si afla cararea.


te uita cum ploua cu aur
in ziua cu dragoste scurta,
cum tot universu-mprumuta
al nuntii fantastic tezaur.


te uita cum falfaie clipa
si trece auriu peste stare,
cum pune vietii hotare
si moartea-si anunta risipa.

te uita cum zborul se-opreste
tinandu-si incet rasuflarea,
cum dragostea-si stinge cantarea
si timpul de tot se topeste.