iubire fara trup

ca o piersica fara coaja
pentru ca produce alergii
ca o smochina stinsa
pentru ca neatentia ucide
ca o pisica fugita
pentru ca uneori dispare de tot
ca un numar necunoscut
pentru ca nu a fost niciodata dat
ca o durere de cap
pentru ca medicamentul s-a ratacit
ca o istorie neinteleasa
pentru ca sunt prea putine explicatii
ca un sfarsit de saptamana gol
pentru ca nu sunt mesaje
ca o toamna intristata
pentru ca s-a inrosit orizontul si e totul albastru
ca un oarecare semanand
pentru ca am visat
ca o plimbare la mall
pentru ca am cautat negasitul
ca o intalnire neprogramata
pentru ca trebuia sa vad un film
ca un trebuie afirmat
pentru ca nimic nu trebuie
ca o dimineata calda
pentru ca au fost emotii
ca o intoarecere ceruta
pentru ca ai unde sa revii
ca o promisiune calcata
pentru ca nu a fost nimic
ca un copac albastru
pentru ca razele cad aurii
ca o mana atinsa
pentru ca am dorit
ca o floare ridicata pe o coloana
pentru ca am fugit dintr-un rai
ca o regasire imposibila
pentru ca  minunile se intampla doar o data
ca o zi care se repeta
in fiecare an
la aceeasi data
revenind
mereu
precum o iubire fara trup.

poveste sasaita

pe o cana cu cafea

s-a oprit o gasca rea.

sasaita, indrazneata,

la gat cu o funda creata.

da binete infoiata,

pufaie infumurata,

soarbe din paharul plin,

apa cu sirop de pin.

se infrupta din placinta,

sasaie si se alinta,

apoi striga peste umar :

ssstati incet ca sssa va numar !

gastele din urma ei

dreg povestea din condei,

trag de funda albastrita,

sssoro, zici ca esti gatita !

ca trei doamne saltarete

(un alai de precupete),

stau, discuta, pun la cale,

teorii, nu vorbe goale.

draga, am avut assseara,

o ssssupriza culinara,

un foie gras cu caracter,

ssservit de un cavaler,

imbracat intr-o armura,

ssstralucind in batatura,

sasaind pe frantuzeste:

uuuite, asa ssse gateste!

re

pas cu pas, regasesc cuvinte.
e ca o plimbare printre urme rostite din nou,
ca o toamna care ploua in reluare,
ca o masura repetata pe masa cu dans,
ca o furtuna vie printre atatea dorinte reinnoite,
ca un inger cu aripi care revine mereu,
ca o inima care pulseaza in aceleasi reintoarceri .

aceleasi maini fine care vorbesc,
aceleasi maini fine care tac,
aceleasi maini fine care nu vin.

dintre toate cantecele
l-am ales pe cel care, in 16 minute si ceva,
spune un singur lucru, fara oprire:
...

toamna, pe cand se numara cantecele si descantecele

am invatat

de la mana albastra care-mi canta senzual printre stele

dorul si pagina alba.

am rasfoit

mersul stingher al liniei pure care se apropia indepartandu-se,

tacand si cantand.

am ascultat

contradictiile care se aprobau muteste strigand

te iubesc, te urasc.

nimic din ce a fost nu mai este,

doar repetitia vine si pleaca

precum un discurs pe o placa stricata de patefon.

a inceput toamna

si cerul imi descanta de tine.