pe cand ingerii tac
intr-o zi mi-am asezat sufletul pe o tipsie,
iar eu m-am asezat alaturi si-am privit.
cum soarele mi-l arde
si vantul mi-l sufla
si ninge pe el a pustiu.
intre timp a cazut o pasare.
a mai zburat o frunza.
s-a mai impleticit o stea
printre dorinte absurde.
iar eu stateam si priveam
cum imi zace sufletul pe tipsie
ars de soare,
lovit de vant,
si nins a pustiu.
nu era niciun inger prin preajma.
toti taceau si ma priveau
zacand alaturi de
sufletul meu.
ingerul meu poate
doarme.
si tace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu