la ceai

am o cana din portelan dantelat.
e ca un dor pe care imi scriu versurile.
beau ceai din cana mea de portelan dantelat.
e fragila precum cuvintele rostite in gand
la mijloc de saptamana.
mai sorb o gura,
mai scriu un poem,
mai gandesc un dor,
mai soptesc o zi de miercuri.

beau ceai in ziua in care taifasuiesc
cu masa plina de soare,
cu mainile pline de sfaturi,
cu revistele goale trecute,
cu ziarul pe care nu il citesc,
cu scaunul gol,
cu tine in gand.

beau ceai pe sub flori dantelate si ele
precum zilele din portelan
din saptamana prea plina.