azi am pozat un nor
si-un picur. mai fara spor.
si-o gramada de copii
in botine cu zambete vii.
in jeans-i cu umbrele,
rataciti pe sub ele.
in fuste cu buline si flori,
printre case si mori.
eram in muzeu,
(unii barfeau: de ce eu?)
asteptand niste soare
sa ne dea putina culoare.
unul ceva mai obraznic
m-a intrebat: de ce e atat de groaznic?
ploaia, zic plina de nedumerire
sau figura ta privind cu uimire?
cred cu tarie
(mai ales cand port palarie)
ca tineretul e plin de avant,
nu are niciun gand.
si, in general, nu are nimic,
poate doar comoditatea unei supe la plic.
(eu eram responsabila cu luminile ;) )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu