pe margine de
timp si ceata,
cand turla inca
mai dormea,
femeia cu pistrui
de gheata
pe ziduri reci se
prelingea.
cu parul flacara
de toamna
si ochi taiosi de
nepasari
se inalta in trup
de doamna
alunecand printre
visari.
pe usa ascunsa de
privire
se strecura ca un
fior,
povestea noptii de iubire
murea strivita sub picior.
din amintiri oprite-n rama
topea zvacniri de
catifea
si langa sipetul
de arama
in abur glasu-i adormea.
e dimineata si in
casa
fragmentele de
timp se scurg,
un gest a amortit
pe masa,
din gand cuvinte
nu mai curg.
e azi, acum,
aici, oftatul,
si ochii mintii
il opresc,
caci ziua
a-nghitit pacatul.
e cinci, cu
ceaiul englezesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu