bea-ma!

e mult prea mare lumea

si prea de neinteles.

cateodata as vrea sa fiu doar o inghititura de ceai

fierbinte si aromat,

sa-ti incalzesc mainile si buzele

si trupul tot.

sa ma strecor in tine

pe cand te uiti prin geam, departe.

sa vad lumea prin ochii tai,

fara durere,

simplu.

sa fiu ceaiul din cana cu multe culori,

o cana vesela, primita de ziua ta,

pe cand infloreau si zambetele.

un ceai dintr-o zi oarecare,

fara zahar,

doar cu o felie de lamaie galbena si singura,

sa-l bei stand la masa cu un singur scaun

si o singura farfurie nevazuta.

eu curgand,

tu sorbindu-ma.

e mult prea mare lumea

si as vrea sa nu o cunosc.