Doamne, cum m-as
da pe brazda
sa vorbesc despre
lucruri,
dar tac,
tac si tac, si
tac.
mi-e groaza sa
privesc
si in jur si in
mine
si ma ingrop
inutil in metafore.
daca as fi mai
superficiala
si as vorbi
despre pasari si cuiburi
si le-as grupa pe
delte si pe zboruri migratoare,
daca as scrie
despre flori de portocal
si fete maslinii,
daca as iubi
umbrelele colorate in gri
si tinerele
pasind prin baltoace,
daca as admira
rozul si papadiile
si as purta
buline verzi cu margele albastre,
daca as sti cum se cultiva orezul
si de ce se vede
zidul din cosmos,
daca as recunoaste iubirea
dintr-o cabina telefonica englezeasca
si as sti valsa
pe bateau mouche
in rimturi de strauss,
daca m-as ruga in hindi
si as injura in araba,
daca as socoti ca pe wall street
si as vinde ca in
piata rosie,
daca as dansa cu
picioarele goale
cu carnea
tremuranda de rio,
daca si daca si
daca…
nimic nu e si
nimic nu va fi
ca in cursele de
cai,
palarii in vant
si nobilime de club.
eu sunt, fara ei,
fara alte triluri,
plina de mine si
goala de restul,
metafora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu