o cafea fara nume
intr-o cana fara nume
dintr-o zi fara nume
intr-un oras fara
nume.
zare gri si umeda
ca cerul care te
apasa pe tample,
ca amorteala crengilor
cenusii,
ca istoria
anonimilor tristi insirati pe strazi fara nume,
ca ferestrele
stinse una cate una in zorii zilei de lucru,
ca pervazul rece in
dimineata de duminica istovita,
ca amintirile pe
care le cultivi dimineata si seara,
ca adancurile pe
care le aduni in povestea cu tine,
ca lipsa din jur care striga dementa,
ca un gol sapat in stomac,
ca un tentacul
negru care tot creste monstruos pe dinauntru,
ca un negativ al fiintarii,
ca un dincolo
inainte de vreme.
cafea neagra,
matinala, singura, amara, anonima,
fierbinte cat
toata lumea gri la un loc,
in mainile tale
calde cat o vara de 12 luni,
sub ochii tai
albastri mai frumosi decat toate marile
si toate cerurile
care se deschid atunci cand te vad.
Foto: karmacoma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu