in nopti jumatate,
cand la poarta
bate
cu putere vantul
spulberand
pamantul,
cainele se-ascunde,
frica il patrunde,
luna fuge-n nori
presarand fiori.
in noaptea pustie,
un geam
parca-nvie
si-ntr-un colt
de-odaie
o fata balaie
aprinde-o lumina,
c-o mana
se-nchina
si incet se
asaza,
din adanc ofteaza.
palida,
sfarsita,
ingana
obosita
cantec si descantec
despre rod
de pantec:
leac de
miez de dor
sa vie odor,
miere picurata
daca-i trup de
fata,
acra zeama
strange
de-i barbat de
sange.
in licoarea calda
buzele isi scalda,
fata-i se
destinde,
zambet o cuprinde
si-si spune in
sine
dorinta de bine:
si de-o fi sa fie,
suflet sa invie,
s-aiba ochii
verzi,
in ei sa te
pierzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu