As Guitarras

sa-mi dai cu vara pe la tample,

sa ma cuprinzi cu maini de seara,

sa-mi spui povesti de-odinioara

si-un cantec care sa se-ntample.

sa ma alinti cu ploi de stele,

sa-mi dai prin par cu libelule,

sa-mi bata timpul in pendule

ore de noapte prin castele.

pe cand sunt poftele rascoapte,

sa-mi impletesti pe trup acorduri,

cu degete sa-mi tesi fioruri,

sa-ti fiu chitara stinsa-n soapte.

din dar sa vin la tine-n cale

si, clocotind cantec final,

sa fiu ca sangele regal

otrava albastra in pocale. 

dintr-o stare

incredibil, inimaginabil, incomensurabil si totusi indubitabil: ma doare capul!

sunt precum un tyrannosaurus rex roz cu picioare bleu care surade galben motat si degaba. cutreier prea multe si prea marunte si obosesc gandind. de aici si pana la durere e cale de un zambet fortat, amestecat, patat si, evident, mult prea sofisticat. m-as tari pana spre o margine de planeta sa ma prabusesc intr-o alta epoca.

buna dimineata catre seara! nu-mi sunt toate furnicile acasa si nici alte vietati nu salasluiesc pe langa mine. sunt asa... uitata de senzatii, batatorita.

despre noi, razand

lucrez cu materialul clientului.

fac bucle, carlionti si alte onduleuri.

tricotez batraneste doua pe fata, doua pe dos,

acelasi fir rasucit redundant.

parca as fi eu,

cea in fata careia

faci aposiopeze,

razand.

invata-ma sa fiu proteiforma

si nu mai imi pune atatea intrebari.

spune-mi doar ca

sunt eu,

cea pe care o adormi simplu,

cu doua brate inconjurate

piele pe piele,

soptind:

astazi am sa te invat despre

filosofie si flori.

dormi?

treceri roz de femei albe (II)

calc fin, ca un inocent pe palmele mamei,

dar urmele mele cad in nisip,

una dupa alta, sapate.

mi le imprim in memorie

ca strigatele.

le rechem.

uneori le alung.

de cele mai multe ori

vreau sa le tin strans,

sa nu piara.

stiai ca mi-adun amintirile

in turnul meu,

pe podeaua nisipoasa,

intre peretii rotunzi,

insirate?

azi eu,

maine eu,

tot timpul eu,

alta eu

multiplicata eu,

pasind amintiri.

sunt ca intr-un film

cu treceri roz de femei albe

care sterg urmele scurte ale fericirii

balansand stanga-dreapta

intr-un cerc nesfarsit

de uitari. 

(mircea cantor –tracking happiness)