calc fin, ca un inocent
pe palmele mamei,
dar urmele mele cad in nisip,
una dupa alta,
sapate.
mi le imprim in
memorie
ca strigatele.
le rechem.
uneori le alung.
de cele mai multe
ori
vreau sa le tin
strans,
sa nu piara.
stiai ca mi-adun amintirile
in turnul meu,
pe podeaua nisipoasa,
intre peretii
rotunzi,
insirate?
azi eu,
maine eu,
tot timpul eu,
alta eu
multiplicata eu,
pasind amintiri.
sunt ca intr-un film
cu treceri roz de
femei albe
care sterg urmele scurte ale fericirii
balansand stanga-dreapta
intr-un cerc
nesfarsit
de uitari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu