intrebare

stau sub semnul intrebarii.
nimic nu incepe. nimic nu se termina.
pe fiecare fila scriu mereu acelasi lucru: intrebare.
daca as fi? daca as mai fi? daca as fi fost?
niciodata daca sunt.
stau intre cuvinte si fugi, cautand un raspuns.
niciodata nu vine.

din raiul meu mi-am tesut o evadare
intr-o lume inexistenta.
zilnic imi cant singura cuvinte.
zilnic imi scriu singura sunete.
zilnic ma amagesc in mijlocul unui turn,
legata in lanturi pe-un altar invizibil,
unsa cu miere si poftita pe la colturi ascunse.

cine sa fiu?
doar o fata alba, lunga, subtire,
cazuta de pe alta planeta
in mijlocul unor ziduri.
sub un munte
scufundata-ntr-o apa
curgand pe sub zile
cautand tarmuri
inecand lacrimi
inotand
si razand
asa cum sunt
singura.