imi desenez umbra
pe drumul tau
cand frunzele cad pe mine a toamna.
sunt doar pe jumatate
lumina,
atat cat sa pot
inainta, sa nu ma ajunga frigul.
ma impart intre
ce a fost si ce va fi,
traind,
si ma scald timid
in treceri de clipe.
e atat de tarziu
langa mine
si mi-e atat de
devreme in suflet.
mai stai!
in firele tale de
barba
mi-am desenat un castel fara ierni.
mai canta-mi!
pe degetele tale
lungi
am asezat inele
de copaci tineri.
mai vino!
gandul tau poarta
urme de cai
naravasi
si timpul se
joaca de-a viata.
cand?
foto: Violeta Radu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu